Atenţie, angajaţi, puteţi fi monitorizaţi la locul de muncă!

- Fie că lucrezi la stat sau la privat, angajatorul îţi poate verifica telefonul, e-mail-ul sau activitatea pe internet

- Legea română este incompletă în privinţa vieţii private la locul de muncă

- Supravegherea angajatului este permisă doar în anumite situaţii prevăzute de lege

Maia Cristina MOROŞANU

Cazul Bărbulescu împotriva României şi alte speţe CEDO

În urma unei plângeri formulate în 2008 de către un angajat al unei societăţi private, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis în favoarea angajatorului. Bogdan Mihai Bărbulescu, reclamantul, a considerat că i-a fost încălcat dreptul la viaţa privată şi i-a fost violată corespondenţa de către angajator prin monitorizarea contului profesional de Yahoo Messenger. Deşi reclamantul a negat folosirea acestui cont în scopuri personale, angajatorul a dovedit contrariul, prezentând în instanţă 45 de pagini cu mesaje către logodnica şi fratele angajatului, pe subiecte cu caracter personal.

Prin hotărârea din 12 ianuarie 2016, Curtea a concluzionat că nu au fost încălcate dispoziţiile art. 8 din Convenţie referitor la viaţa privată şi la corespondenţă, având în vedere că angajatorul a monitorizat un cont de Yahoo Messenger creat exclusiv în scop profesional, abaterea angajatului constând în folosirea acestuia pentru conversaţii private.

Pe de altă parte, Curtea Europeană a dat, într-un caz similar, o decizie împotriva statului britanic, prin care acesta a fost condamnat la plata unor daune morale reclamantului. Este vorba despre Lynette Copland, o angajată a unui colegiu din Ţara Galilor, finanţat din bani publici, care a dat în judecată Guvernul Marii Britanii pentru că i-au fost monitorizate convorbirile telefonice, conversaţiile prin e-mail şi navigarea pe internet timp de mai multe luni, fără a exista o stipulare în acest sens în regulamentul intern al instituţiei.

Curtea a condamnat statul britanic pentru încălcarea dispoziţiilor art. 8, considerând respectivele conversaţii la locul de muncă, atât telefonice, cât şi prin poşta electronică, parte din viaţa privată a angajatei, în lipsa unei avertizări în acest sens din partea angajatorului.

Art. 8 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului este înţeles de Curte în sensul că viaţa privată cuprinde şi dreptul de a relaţiona cu alte persoane, şi dreptul la identitate şi dezvoltare personală, după cum a fost reţinut şi în cazul Fernández Martínes contra Spaniei, hotărât în 2014.

Dreptul la viaţa privată, reglementări interne şi internaţionale

Constituţia României prevede clar, în art. 26, faptul că respectarea şi ocrotirea vieţii intime, familiale şi private este o obligaţie a autorităţilor publice, iar persoana fizică are libertatea de a dispune de ea însăşi, dar fără a aduce atingere drepturilor şi libertăţilor celorlalţi, regulilor morale sau ordinii publice. Art. 28 din legea fundamentală a ţării interzice violarea oricăror mijloace legale de comunicare, incluzând scrisori, telegrame, poştă, conversaţii telefonice.

Violarea secretului corespondenţei este pedepsită de Noul Cod penal prin art. 302, care interzice atât deschiderea oricăror corespondenţe şi divulgarea conţinutului, cât şi interceptarea convorbirilor prin telefon sau orice alt mijloc electronic de comunicaţii. Conform codului, încălcarea acestor dispoziţii se pedepseşte cu amendă sau închisoare, care poate fi de la 3 luni până la 3 ani.

În ceea ce priveşte legislaţia internaţională, Convenţia Europeană a Drepturilor Omului prevede, la art. 8, dreptul oricărei persoane la a-i fi respectate viaţa privată şi corespondenţa, încălcarea acestuia fiind admisă într-o societate democratică doar în anumite situaţii prevăzute de lege, şi anume: siguranţa naţională şi publică, bunăstarea economică a ţării, apărarea ordinii şi prevenirea faptelor penale, protecţia sănătăţii, a moralei, a drepturilor şi libertăţilor celorlalte persoane.

Obligaţiile legale ale angajatorului versus drepturile angajatului

Art. 40 din Codul muncii prevede principalele obligaţii ale angajatorului, cele referitoare la dreptul la viaţa privată a angajatului fiind respectarea drepturilor prevăzute de lege, de contractul colectiv sau individual de muncă şi asigurarea confidenţialităţii datelor cu caracter personal ale salariaţilor. De asemenea, angajatorul este obligat să informeze angajatul asupra condiţiilor de muncă, iar posibilitatea monitorizării trebuie stipulată în mod explicit şi adusă la cunoştinţa angajatului prin contractul de muncă, o anexă a acestuia sau prin regulamentul de ordine interioară.

Legea nr. 677/2001 prevede detaliat cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal, art. 3 conţinând definiţii complete în acest sens. Prin art. 5 este interzisă prelucrarea datelor cu caracter personal fără „consimţământul în mod expres şi neechivoc“ al persoanei vizate, fiind enumerate şi cazurile legale care fac excepţie de la această regulă.

În cazul în care sunt încălcare aceste dispoziţii, persoana prejudiciată se poate adresa justiţiei, conform prevederilor art. 18. În astfel de situaţii sunt foarte utile alte două reglementări din legislaţia europeană: Convenţia pentru protecţia persoanelor referitor la prelucrarea automatizată a datelor cu caracter personal - Strasbourg, 1981, respectiv Directiva 95/46/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 1995 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi libertatea circulaţiei acestor date.

 

Adaugă comentariu

Codul de securitate
Actualizează

http://www.antitepari.ro/modules/no-credit-check-online-loan/ | http://www.antitepari.ro/modules/payday-loans-cash-in-15-minutes/ | http://www.antitepari.ro/modules/one-hour-payday-loans-no-faxing/